„Botoxul topește mușchii în timp și lasă fața scofâlcită”: ce spune știința?

Răspunsul scurt: parțial adevărat, dar concluzia este exagerată. Mușchiul în care s-a injectat toxina botulinică lucrează mai puțin și se poate subția într-o oarecare măsură; la mușchiul maxilarului acesta este chiar efectul urmărit. Analizele care tratează subiectul descriu această subțiere ca temporară și reversibilă. În schimb, efectul pe termen lung asupra mușchilor mimicii al procedurilor repetate ani la rând nu a fost suficient cercetat. Aspectul 'scofâlcit' al feței în timp nu se datorează de cele mai multe ori subțierii mușchilor, ci modificărilor osului și ale țesutului gras odată cu vârsta și pierderii în greutate.

De unde vine zvonul?

Observațiile pe care se sprijină zvonul sunt reale. În primul rând, toată lumea știe că un mușchi care nu este folosit se subțiază; cei mai mulți dintre noi am văzut cum se subțiază un braț ținut în ghips. În al doilea rând, se știe că toxina botulinică este folosită pentru subțierea mușchiului maxilarului și că acest lucru dă un rezultat vizibil. În al treilea rând, fața unor persoane care își fac procedura de ani de zile poate arăta în timp mai slabă și mai scofâlcită; această schimbare este ușor pusă pe seama toxinei botulinice.

Primele două observații sunt corecte. La a treia se scapă însă din vedere faptul că în aceiași ani a înaintat și vârsta.

Subțiază toxina botulinică într-adevăr mușchiul?

Da. Toxina botulinică reduce temporar semnalul de contracție transmis de nerv către mușchi; mușchiul care lucrează mai puțin pierde în timp din volum. Și Academia Americană de Dermatologie arată că, la procedurile repetate pentru riduri, mușchiul se poate subția, iar acest lucru poate face ca efectul să dureze mai mult. Așadar, subțierea mușchiului nu este un efect secundar ascuns, ci o prelungire firească a modului în care acționează medicamentul. Pentru caracteristicile generale ale medicamentului puteți citi articolul nostru „Toxina botulinică (popular 'botox')”.

O analiză de chirurgie plastică pe acest subiect arată că după toxina botulinică apare subțierea mușchiului, că în multe publicații aceasta este raportată ca temporară și reversibilă și că medicii trebuie să fie pregătiți să-și informeze pacienții despre acest lucru. Aceeași analiză prezintă și exemple de subțiere nedorită: adâncirea zonei tâmplei după procedurile pentru migrenă și subțierea mai multor mușchi ai feței la un pacient tratat pentru spasm hemifacial. Aceste exemple arată că subțierea poate să nu se limiteze la locul vizat și la măsura dorită.

Subțierea mușchiului maxilarului: efectul urmărit în mod intenționat

La procedurile în mușchiul de masticație (maseter), subțierea mușchiului este de multe ori chiar scopul. O meta-analiză din 2026, care a inclus cinci studii randomizate, controlate cu placebo, și 536 de participanți, a raportat că toxina botulinică a redus grosimea mușchiului față de placebo și a ameliorat pe termen scurt proeminența unghiului mandibulei. Autorii arată și că diferențele dintre studii sunt mari și că sunt necesare studii cu urmărire mai lungă.

Datele despre revenirea mușchilor de masticație sunt mai prudente. O analiză sistematică a modificărilor de țesut din mușchiul maxilarului a raportat subțierea mușchiului și modificări ale structurii fibrelor și a arătat că recuperarea este variabilă și uneori incompletă. Totuși, din cele paisprezece studii din această analiză, doar două au fost făcute la oameni; de aceea autorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență și nu pot fi generalizate direct la pacienți.

Când mușchiul de masticație slăbește, scade și încărcarea care se exercită asupra osului maxilarului inferior. Datele despre posibilul efect asupra osului sunt controversate, iar semnificația clinică nu este cunoscută; discutăm acest subiect și alte detalii specifice mușchiului maxilarului în articolul nostru „Maseterul (mușchiul maxilarului) și toxina botulinică”.

Ce arată datele pe termen lung pentru mușchii mimicii?

Mușchii mimicii de pe frunte, dintre sprâncene și din jurul ochilor sunt mult mai subțiri și mai mici decât mușchii de masticație; modificarea volumului lor este greu de măsurat, iar studiile pe acest subiect sunt puține.

Într-unul dintre ele, la doi bărbați care nu mai făcuseră niciodată procedura s-a făcut o singură injectare între sprâncene, iar mușchii au fost urmăriți timp de un an prin imagistică prin rezonanță magnetică. S-a constatat o scădere de aproximativ 46–48% a volumului unui mușchi mic dintre sprâncene, iar această scădere a persistat și după douăsprezece luni; ridurile au revenit însă în șase până la zece luni la aspectul de dinaintea procedurii. Așadar, volumul mușchiului a rămas scăzut mai mult timp decât a durat efectul vizibil. Această constatare este interesantă; se bazează însă doar pe două persoane și nu este suficientă pentru generalizări. Și autorii arată că această diferență dintre volumul și funcția mușchiului trebuie explicată.

O analiză de neurologie despre subțierea mușchilor cauzată de toxina botulinică a concluzionat, după examinarea a peste cinci sute de publicații, că subțierea apărută după procedurile de lungă durată este surprinzător de puțin documentată în literatură, iar mecanismele și factorii clinici care duc la subțiere nu au fost suficient studiați. Această analiză se concentrează în principal pe bolile neurologice, adică pe tratamente făcute în alți mușchi decât procedurile cosmetice și de cele mai multe ori în cantități mai mari.

Pe scurt: se știe că la mușchii mimicii apare subțiere și că, la oprirea procedurilor, mișcarea mușchiului revine. Dacă volumul mușchiului revine complet la starea anterioară după proceduri cosmetice repetate regulat timp de decenii nu a fost însă demonstrat prin studii bine concepute. Răspunsul sincer este: 'cel mai probabil revine în mare măsură, dar nu știm cu certitudine'.

De ce pare fața 'scofâlcită'?

Principalele structuri care dau plinătatea feței nu sunt mușchii mimicii. Acești mușchi sunt straturi subțiri; volumul feței este dat în principal de scheletul osos și de țesutul gras de deasupra lui. Impresia de față scofâlcită apărută de-a lungul anilor are de multe ori alte explicații.

Aceeași eroare de comparație am discutat-o și în cazul fillerului: „Dacă renunțați la filler, fața se lasă mai mult decât înainte”. Pentru cauzele pierderii de volum și ale lăsării pielii legate de vârstă puteți citi articolul nostru „Lăsarea pielii feței și gâtului”.

Cu toate acestea, nu este corect nici să spunem că subțierea mușchiului nu se reflectă deloc în aspect. În zone precum tâmpla și unghiul mandibulei, unde mușchiul contribuie la conturul exterior, subțierea poate fi observată cu ochiul liber. La mușchiul maxilarului acesta este de multe ori rezultatul dorit; la tâmplă sau pe o linie a mandibulei subțiată mai mult decât trebuie poate fi însă percepută ca o adâncire nedorită. Schimbările expresiei feței sunt un subiect separat și sunt explicate în articolul nostru „Cine își face botox rămâne cu fața înghețată”.

Ce se întâmplă dacă renunțați la botox?

Când procedurile sunt oprite, terminațiile nervoase refac în timp conexiunea, iar mișcarea mușchiului revine în câteva luni. Este de așteptat ca mușchiul care începe din nou să lucreze să-și recâștige în timp și volumul; pe aceasta se bazează faptul că publicațiile descriu subțierea ca reversibilă. Ridurile revin la aspectul de dinaintea procedurii și la evoluția firească a vârstei; nu există dovezi că fața ar arăta mai rău decât înainte pentru că procedura a fost oprită.

Pentru a renunța nu este nevoie de o procedură specială sau de o 'oprire treptată'; este suficient să nu mai faceți o nouă procedură. Am discutat acest subiect și în articolul nostru „Botoxul făcut la vârstă tânără previne ridurile”.

Necunoscutele procedurilor prea dese și în cantități prea mari

• Datele pe termen lung sunt limitate: nu există studii mari care să urmărească efectul asupra structurii mușchilor al utilizării cosmetice regulate timp de decenii.
• Recuperarea mușchilor de masticație este incertă: analiza sistematică menționată mai sus arată că modificările din mușchi nu se corectează întotdeauna complet în timp; cele mai multe date provin însă din studii pe animale.
• Cantitatea și frecvența pot conta: studiile pe animale sugerează că subțierea depinde de cantitate; la om această relație nu este bine definită.
• Mușchii vecini pot fi afectați: răspândirea medicamentului în alți mușchi decât cei vizați poate duce la o slăbiciune nedorită. Detalii găsiți în articolul nostru „Efecte secundare după toxina botulinică”.

Aceste incertitudini nu sunt un motiv ferm de a evita procedura; sunt însă un motiv bun de a evita procedurile mai dese și în cantități mai mari decât este necesar. În loc să cereți o nouă procedură cât timp efectul încă durează, să creșteți de fiecare dată cantitatea sau să adăugați zone noi, stabiliți de fiecare dată împreună cu medicul momentul și cantitatea, în funcție de constatările de la consult.

Concluzie

Toxina botulinică poate subția mușchiul în care este injectată; acesta este un efect cunoscut, folosit în mod intenționat la mușchiul maxilarului. Publicațiile disponibile descriu subțierea în general ca temporară și reversibilă, dar efectul pe termen lung asupra mușchilor mimicii al procedurilor cosmetice repetate ani la rând a fost studiat în puține studii, mici. Aspectul scofâlcit al feței de-a lungul anilor este de multe ori legat de modificările osului și ale țesutului gras odată cu vârsta și de pierderea în greutate. O cantitate măsurată, intervale stabilite la consult și pauzele atunci când este nevoie reprezintă abordarea rațională în fața necunoscutelor.