Alunițe, fibroame moi și pete: când trebuie arătate medicului înainte de o procedură estetică?

Sunt alunița, fibromul moale, keratoza seboreică și pata același lucru?

În limbajul popular, aproape orice proeminență sau punct închis la culoare apărut pe piele este numit 'aluniță'. De fapt, acestea sunt formațiuni diferite și sunt tratate diferit. Tabelul de mai jos nu este un instrument de diagnostic; arată doar ce încearcă medicul să deosebească la consult.

Nu este întotdeauna ușor să faceți această deosebire cu ochiul liber. O keratoză seboreică benignă poate arăta îngrijorător; în schimb, melanomul, un tip de cancer de piele, poate arăta ca o aluniță sau o pată inofensivă. Pentru această deosebire, medicii folosesc pe lângă ochiul liber și o lupă cu lumină numită dermatoscop.

Ce alunițe și pete trebuie arătate medicului?

Organizațiile de dermatologie recomandă publicului două instrumente simple. Primul este criteriul ABCDE, folosit când priviți o singură leziune. Al doilea este semnul 'rățuștii urâte', care compară leziunea cu celelalte alunițe ale persoanei.

Semnul 'rățuștii urâte' se bazează pe următoarea observație: alunițele unei persoane seamănă de obicei între ele, ca membrii unei familii. O aluniță care nu seamănă cu celelalte, care este mai închisă la culoare, mai mare, mai neregulată sau, dimpotrivă, singura care arată diferit atrage atenția. Într-un studiu făcut cu medici dermatologi s-a raportat că evaluarea alunițelor prin comparare cu celelalte alunițe ale persoanei a redus semnificativ numărul de alunițe considerate în mod inutil suspecte și că toate melanoamele din studiu au fost marcate în acest fel ca 'diferite'.

Aceste criterii sunt un instrument de depistare, nu un diagnostic. Majoritatea leziunilor care îndeplinesc criteriile se dovedesc inofensive la consult; iar o leziune care nu îndeplinește complet criteriile poate fi, rar, problematică. De aceea, nu așteptați să fie îndeplinite toate punctele ca să arătați o pată care 'nu vă dă pace'.

Este urgent sau poate aștepta?

O aluniță care se schimbă de cele mai multe ori nu necesită o vizită la urgențe; instituțiile sanitare o încadrează printre situațiile 'care nu sunt urgente, dar pentru care trebuie să mergeți la medic'. Pe de altă parte, melanomul este mult mai ușor de tratat când este depistat devreme. Atitudinea corectă este la mijloc: să mergeți la consult fără panică, dar și fără să amânați luni de zile.

Pentru persoanele cu multe alunițe, cu pielea deschisă la culoare, cu antecedente personale sau familiale de cancer de piele și pentru cei care au avut în trecut des arsuri solare sau au folosit solarul, este deosebit de important controlul regulat al pielii, la intervalele recomandate de medic. La vârste înaintate, prioritatea acestui subiect este discutată în articolul „Îngrijirea pielii și medicina estetică după 50 de ani”.

De ce nu se face laser, IPL sau epilare pe alunițe?

Laserul și lumina pulsată intensă (IPL) sunt absorbite de melanină, pigmentul din piele. Pentru că alunițele conțin multă melanină, ele absorb puternic lumina. Acest lucru are două consecințe. Prima: în locul aluniței pot apărea arsuri, bășici și cicatrici. A doua, și mai importantă: aspectul aluniței se schimbă.

Într-o recenzie sistematică ce a analizat alunițele peste care s-a trecut în timpul epilării cu laser au fost raportate micșorarea alunițelor, deschiderea sau închiderea lor la culoare, asimetria formei și schimbări ale aspectului dermatoscopic. Aceeași recenzie arată că nu există niciun caz documentat în care o aluniță să se fi transformat în cancer după epilarea cu laser, dar că datele pe termen lung sunt limitate. Așadar, îngrijorarea nu este că laserul ar transforma alunița în cancer. Îngrijorarea este că o aluniță cu aspect modificat devine mai greu de evaluat mai târziu, iar un semn de alarmă real poate trece neobservat.

• La epilare și la procedurile cu lumină, alunițele sunt ocolite sau protejate prin acoperire.
• Dacă există o aluniță cu aspect suspect, se recomandă să fie arătată unui medic dermatolog înainte de procedură.
• 'Ștergerea cu laser din motive estetice' a unei alunițe este un subiect separat și controversat: pentru că laserul distruge țesutul, nu rămâne niciun fragment care să poată fi examinat, iar o parte din celulele aluniței pot rămâne în piele și se pot pigmenta din nou. De aceea, decizia îi aparține medicului care examinează leziunea.

Detalii despre epilare găsiți în articolul „Probleme după epilarea cu laser”, iar îngrijorarea legată de cancer este discutată în articolul „Epilarea cu laser provoacă cancer”.

De ce nu este bine să faceți laser sau să folosiți o cremă pentru pete pe o pată nediagnosticată?

Nu orice zonă închisă la culoare considerată pată solară este o pată solară. Pe pielea afectată de soare, mai ales pe față, există un tip de melanom care începe ca o pată maronie, plată, care crește lent (lentigo maligna) și care poate fi confundat cu petele inofensive. Când au fost analizate fișele celor 503 pacienți care au primit acest diagnostic într-un centru de oncologie pe o perioadă de zece ani, s-a constatat că 37 dintre ei (aproximativ 7%) făcuseră anterior pe aceeași leziune, din motive estetice, crioterapie, laser sau tratament cu creme depigmentante. Cercetătorii au concluzionat că astfel de proceduri pot întârzia diagnosticul și, făcând neclare marginile leziunii, pot face necesară o operație mai extinsă.

Această proporție provine din datele retrospective ale unui singur centru și nu este o măsură a riscului pentru oricine a făcut laser pe o pată. Ce arată este mai simplu: a deschide culoarea nu înseamnă a pune un diagnostic. Laserul sau crema pot reduce pigmentul vizibil al petei; dacă celulele de dedesubt rămân pe loc, problema este doar ascunsă.

• Înainte de a aplica pe o pată laser, IPL, peeling sau o cremă depigmentantă, un medic trebuie să fi stabilit ce este pata.
• Acest lucru este deosebit de important pentru petele izolate, diferite de celelalte, cu margini neregulate sau cu nuanțe de culoare variabile.
• O pată care revine în ciuda tratamentului sau își schimbă forma trebuie reevaluată.
• Dacă medicul consideră necesar, cere examinarea unui mic fragment din pată (biopsie); aceasta nu este un obstacol care întârzie procedura, ci o condiție a siguranței ei.

Ce metodă se alege pentru pete după diagnostic este descris în articolul „Laserele pentru pete”.

Cum se îndepărtează fibromul moale și keratoza seboreică?

Fibroamele moi și keratozele seboreice nu trebuie îndepărtate din motive de sănătate. Pot fi îndepărtate dacă se freacă și se irită, sângerează, se agață de bijuterii sau de haine ori dacă aspectul lor o deranjează pe persoană. Principalele metode folosite de medic sunt:

• Înghețarea (crioterapia): leziunea este înghețată cu azot lichid; în câteva zile face crustă și cade.
• Îndepărtarea prin căldură (cauterizarea) sau tăierea cu foarfeca chirurgicală ori cu bisturiul: se face de obicei sub anestezie locală, în scurt timp.
• Chiuretajul și rasul (excizia tangențială): se folosesc la leziunile superficiale, precum keratoza seboreică.

Deși par mici, aceste proceduri sunt intervenții medicale. După ele pot rămâne o cicatrice sau zone mai închise ori mai deschise la culoare; acest risc este mai mare pe tenul măsliniu și pe cel închis la culoare și, deși de cele mai multe ori este temporar, uneori modificarea poate să nu dispară. La persoanele predispuse la cicatrici reliefate, acest lucru trebuie discutat separat; detaliile se găsesc în articolul „Cicatrici și cheloizi”. De obicei nu este de așteptat ca leziunea îndepărtată să reapară în același loc; însă la persoanele predispuse pot apărea altele noi în alte locuri.

Dacă un fibrom moale crește, doare, sângerează sau numărul lor crește mult în scurt timp, arătați-l medicului înainte de a-l îndepărta. Nu orice proeminență care seamănă cu un fibrom moale este un fibrom moale.

De ce este riscantă legarea cu ață acasă, folosirea acizilor sau a cremelor de 'ștergere a alunițelor'?

Pe internet și în unele magazine se vând unguente, geluri, stilouri și lichide despre care se susține că 'fac să cadă acasă' alunițele, fibroamele moi și alte leziuni asemănătoare. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a anunțat că nu a aprobat în acest scop niciun medicament, nici cu rețetă, nici fără rețetă, și i-a avertizat pe consumatori să evite aceste produse. Instituția precizează că a primit raportări despre persoane la care, după folosirea acestor produse, au apărut leziuni ireversibile ale pielii și infecții.

• Arsuri și cicatrici: aceste produse pot conține acid salicilic în concentrație mare sau alte substanțe corozive. De cele mai multe ori nu elimină complet leziunea; pot lăsa cicatrici și modificări de culoare pe pielea sănătoasă din jur. Rezultatul, mai ales pe față, poate fi mai deranjant decât leziunea inițială.
• Infecție: au fost raportate infecții care au necesitat tratament cu antibiotice.
• Întârzierea diagnosticului: când leziunea este distrusă parțial sau aspectul ei se schimbă, medicului îi este mai greu să-și dea seama dacă este un cancer de piele. Un cancer de piele care nu a fost îndepărtat complet poate continua să crească.
• Faptul că pe ambalaj scrie 'natural' sau 'din plante' nu înseamnă că produsul este sigur; și astfel de produse pot conține substanțe corozive.
• Legarea cu ață sau cu un fir de păr, tăierea cu forfecuța de unghii: au risc de sângerare, infecție și cicatrici. Instituțiile sanitare recomandă să nu încercați să vă îndepărtați singuri fibroamele moi, dacă medicul nu vă recomandă acest lucru.
• Aceleași dezavantaje sunt valabile și pentru stilourile cauterizante folosite acasă și pentru aparatele cu 'plasmă'.

Riscurile altor proceduri făcute acasă sunt discutate în articolul „Stilouri de filler fără ac și proceduri acasă”.

De ce este trimisă alunița îndepărtată la examenul histopatologic?

Singura cale de a spune cu certitudine ce este o leziune este examinarea la microscop a țesutului îndepărtat. De aceea, dacă medicul îndepărtează o aluniță din cauza unei suspiciuni, trimite fragmentul la examen histopatologic. Pentru leziunile cu aspect tipic, precum fibromul moale, medicul decide dacă examinarea este necesară; dacă aveți nelămuriri, aveți dreptul să întrebați de ce.

Acest lucru influențează și alegerea metodei. Alunița îndepărtată prin excizie poate fi examinată; dintr-o leziune vaporizată cu laser, înghețată sau arsă cu acid nu rămâne țesut de examinat. Acesta este și cel mai important dezavantaj al îndepărtării unei alunițe de către altcineva decât un medic, într-un centru de înfrumusețare sau acasă: ce poate merge prost nu este doar cicatricea, ci un diagnostic care nu a fost pus niciodată.

Cum vă puteți urmări alunițele?

• O dată la câteva luni, uitați-vă la întreaga piele într-o lumină bună; pentru spate, scalp, tălpi și unghii folosiți o oglindă sau cereți ajutorul unei persoane apropiate.
• Fotografiați alunițele despre care nu sunteți sigur cu o riglă alături; urmăriți schimbările pe baza fotografiilor, nu a memoriei.
• Nu înlocuiți consultul cu răspunsul 'inofensiv' dat de aplicațiile de pe telefon și de instrumentele de inteligență artificială; aceste instrumente pot greși.
• Protejați-vă de soare și nu folosiți solarul; razele ultraviolete cresc riscul de cancer de piele. Detaliile sunt descrise în articolul „Ghid pentru protecția solară”.
• Acolo unde mergeți pentru o procedură estetică, chiar dacă nu sunteți întrebat, arătați singur alunițele și petele noi din zona procedurii.

Scopul acestui articol nu este să vă îngrijoreze. Marea majoritate a alunițelor și a fibroamelor moi nu creează probleme toată viața. Singurul lucru care trebuie făcut este să respectați ordinea corectă: întâi diagnosticul, apoi estetica.